Pinochio de la banca.

Aseara, dupa ce am citit fetitei povestea de seara, intru pe net pentru o scurta “revista a presei” si gasesc in Capital un articol semnat de Ionut Popescu: “Banca nu crede in lacrimi”, care pe fond nun e aduce vreo informatie noua, ci autorul se doreste a se pozitiona contra vantului. As spicui cateva fraze din acest articol:
“Tot felul de avocati scapatati si fara clienti incep sa apara la televizor dand de inteles ca nu e chiar un capat de tara daca nu-ti mai platesti ratele la credit”
“Cei care sunt tentati sa tina partea celor care au datorii trebuie sa stie, asa cum zice un proverb, ca nu exista pranz pe care sa nu-l plateasca nimeni; cineva suporta costul!”
“Se spune ca de moarte si de fisc nu scapa nimeni. Nici de banca nu prea scapa nimeni…”
Nu incerc a-mi explica aceasta pozitie si pozitionare a finantistului Ionut Popescu, pentru ca este posibil sa gasesc chiar raspunsul corect si atuncio sa-mi provoace fiori, si atunci prefer a revenii in lumea povestilor, o stare mult mai confortabila.
Sub povara abuzurilor, sau a “practicilor incorecte” cum le-au redenumit demnitarii, dar si a povestei citite, informatiile incep a se anagrama si a crea confuzie (aparent) de nu mai stiu daca Pinochio e bancher si contractul cu banca o poveste. Am sa va redau mai jos un pasaj din poveste:
“Pe drum Pinocchio a dat peste un grup de papusari, care tocmai dadeau un spectacol. Scena era plina de marionete, iar cind a trecut Pinocchio, acestea s-au napustit asupra lui. Vazind, directorul s-a infuriat:
– Cum indrazniti sa intrerupeti spectacolul?
– Domnule director, eu nu am nici o vina, raspunde Pinocchio. Papusile au vrut doar sa ma salute.
Vazind cit de dragalas este baiatul, directorul i-a oferit cinci banuti de aur, cu care Pinocchio, multumit s-a intors acasa. La intoarcere, nici nu-i trecea prin gind ca este urmarit. La un moment dat, o vulpe schioapa si un motan orb i-au iesit in cale.
– Unde te grabesti baietasule, il ia la rost vulpea sireata. Noi stim cum ai putea sa-ti inmultesti banutii. Vino cu noi pe cimpul minunilor. Acolo, daca ingropi banutii, a doua zi va creste un copac cu crengile pline cu banuti. “

Probabil ca acest fragment al povestii a stat la baza markrtingului sistemului financiar. Indiferent ca e vorba de credit sau de depozit, mesajul bancilor este acelasi si in secolul XXI, insa ceva totusi s-a schimbat, si anume, el nu-i mai este adresat lui Pinochio, ci este comunicat de PINOCHIO, indiferent ca pe cartea lui de vizita scrie Presedinte, Director de Dezvoltare si Strategie, Trezorier, Bancher, Vicepresedinte, Director Executiv, Guvernator, PR Manager sau Account Manager al bancii X, el ramane acelasi maimutoi de lemn, lipsit de scrupule (Gepetto sa ma scuze), ce se indentifica pana la absortie cu banca pentru care presteaza, acesta fiind si argumentul lui Ionut Popescu cand a scris: “Banca nu crede in lacrimi”
Si pentru a va convinge de existenta lui Pinochio presedinte de banca, am sa va redau cateva exemple de declaratii mincinoase:

1. Gerald Schreiner – Presedinte Volksbank Romania, pentru NewsIn, in data de 18.12.2008:
“Volksbank Romania va cobori, incepand cu luna februarie, dobanzile pentru creditele ipotecare in euro, cu 1 – 1,5 puncte procentuale, a declarat Gerald Schreiner. Dupa ce, in ultimele luni, bancile din Romania au majorat in masa dobanzile pentru credite, acesta este primul semnal de ajustare a costurilor imprumuturilor in euro pentru clienti.
„Este vorba de peste 19.000 de contracte de credite ipotecare in euro, pentru care am decis sa scadem dobanzile, cu 1 pana la 1,5 puncte procentuale, incepand cu luna februarie a anului viitor. Acestea sunt imprumuturi pentru care majorasem dobanzile in noiembrie, dar in scrisorile de instiintare ne anuntasem clientii ca, indata ce costurile de finantare ne vor permite, vom reveni la un nivel mai rezonabil”, a explicat Schreiner.”

Astazi, 26 februarie 2009, va asigur ca banca nu a micsorat dobanzile, ba chiar mai mult, au marit costurile creditelor celor 19000 de clienti, prin prelungirea aplicarii comisionului de rezerva minima obligatorie si pentru anul 2009.

2. Gerald Schreiner – Presedinte Volksbank Romania, pentru http://www.wall-street.ro/ in data de 07.01.2008:
„Lipsa de incredere interbancara va fi vindecata numai de timp, fiind necesar sa fie absorbita de siguranta, de aceea trebuie sa lucram cu totii intr-un mod cat mai deschis si profesionist. Daca nu ascunzi nimic, nu ai de ce sa te temi”, a declarat presedintele Volksbank.

Si in schimb, aceeasi banca trimite in februarie clientilor, acte aditionale la contracte prin care sub umbrela renuntarii la un comision (abuziv de altfel) o serie de alte articole ce pregatesc terenul pentru viitoarele majorari de dobanda. Informatii suplimentare pe https://acbdr.wordpress.com/2009/02/10/volksbank-abuzuri-dupa-abuzuri/

3. Sub semnatura lui Gerald Schreiner – Presedinte Volksbank Romania, clientii au primit la finele anului 2008, doua notificari din partea bancii referitor la RMO, din care va redau 2 paseje tocmai pentru a putea sa le comparati:

Prima notificare:
“Intrucat aceasta masura reprezinta rezultatul nemijlocit si exclusiv al continuarii de catre Banca Nationala a Romaniei ,…, a politicii sale monetare….”
A doua notificarea:
“Dorim sa precizam totodata faptul ca desigur, prelungirea ce v-a fost adusa la cunostiinta, nu a fost niciodata solicitata de catre vreo autoritate publica si in niciun caz determinate de catre politica Bancii Nationale a Romaniei.”

Nu cred ca trebuie sa mai mentionez minciunile din prima notificare, insa as remarca contrazicerile din a doua notificare, notificare rezultata ca urmare a reactiei BNR-ului.

In aceste conditii, Domnule Pinochio, nu ne mai cereti sa avem incredere in banci, si dupa cum ati declarat, numarul restantierilor a crescut semnificativ in ultima perioada, insa acestia nu se mai pot apropia de banca, din cauza unei bariere de lemn, sub forma de nas.

Si in incheiere am se va redau inca un pasaj din povestea de adormit copii:

Pinocchio a strigat dupa ajutor. La un moment dat a aparut o zina buna care l-a eliberat, l-a dus acasa la ea si la luat la intrebari:
– Unde sint banii?
– I-am pierdut, a incercat s-o pacaleasca Pinocchio
Cu fiecare minciuna, insa, nasul ii crestea din ce in ce mai mare.–
– Promit ca de azi inainte ma voi cuminti. Voi merge la scoala si-l voi asculta pe Gepetto, spuse Pinocchio printre lacrimi.”
Facindu-i-se mila de el, zina i-a scurtat din nas. Apoi l-a dus acasa la Gepetto. Pinocchio, in citeva zile a uitat de promisiunea facuta. Iesind la joaca, a dat peste o trasurica trasa de un magarus.