Spalarea „profiturilor”

Toata lumea a pus tunurile pe dobanzile practicate la creditare de catre bancile noastre, guvernul, presedintele, politicienii, consultanti, analistii, economisti, investitori, asociatii patronale, persoane fizice, etc, toti reclama costul creditarii.

Bancherii riposteaza cum ca acest cost este strans legat de costurile de finantare a resurselor si exemplifica cu dobanda acordata la depozite, din doua cifre la lei, 10-14% si de 6-7% la euro.

Ce nu ne spun bancherii este cat din valoarea creditelor acordate sunt din depozitele atrase din tara si cat din finantarile externe, si costurile ptr finantarile externe. Odata facute publice aceste date o sa constatam cu totii ca isi permit sa ofere asemenea dobanzi la depozitele atrase de la sarantocii romani tocmai ca paravan al mentinerii unei marje de profit imense pentru o institutie a carei materie prima este banul.

Sa presupunem, ca sa nu zic ca e un caz concret, ca una din cele 41 de banci la un moment dat se finanteaza extern, de la banca mama, pentru creditare, cu 2 miliarde de euro pe 10 ani, cu o dobanda de euribor 3M+0,55%, adica actual 1.83%.

In acelasi timp, banca are atrasi in depozite de la diferiti (banci, persoane fizice si juridice) 2 miliarde de Ron (475 mil euro) pentru care plateste o dobanda de 5%. (dar pe termen foarte scurt 2-3 luni).

O regula de „3 simplu” ne conduce clar la ideea ca ptr resursele cumulate atrase, banca nu plateste dobanzi mai mult de 2% p.a., in medie la euro, insa crediteaza cu 12% la aceeasi moneda.
Este politica ei, facila si nereglementata de autoritati, si noi doar constatam, si ne explicam ulterior profiturile uriase a bancilor din Romania.

Insa asupra ce vreau sa atrag atentia, este faptul ca bancherii mentin dobanzile mari la depozitele atrase din tara, pentru ca valoarea acestora este nesemnificativa (deci si costurile cu dobanda acordata) in raport cu valoarea finantarilor externe, si atunci au un motiv plauzibil (presupun ei) pentru a mentine ridicate costurile creditarii, tocmai prin aratarea cu degetul asupra acestei oferte. Si multe ziare si chiar analisti au muscat asta si au prezentat acest decalaj intre cele 2 dobanzi (si chiar in aceste conditii diferenta este mare).

In fapt, prin aceasta „darnicie” a bancherilor la depozitele romanilor, ei nu fac altceva decat sa-si „spele profiturile”, in sensul, sa-si asigure o marja de profit brut de pana la 10% pentru 95% din resurse, si muritorilor de rand le arata ca aceasta marja este de sub 5%, insa ea este doar ptr 5% din resurse.

Si tocmai in aceste conditii, bancherii, il invita pe Kenneth Rijock, un fost spălător de bani, sa-i învete pe bancherii români cum să-şi verifice clienţii şi ce să le spună dacă depistează nereguli. Oare numai asta?

Si tot referitor la banci si reactia lor, se pare ca au o mare parte din angajatii din vanzari (care oricum somau) au primit atributiuni noi: Contracararea oricarui articol, forum, site sau blog, ce incearca cumva sa atraga atentia asupra practicilor din sistemul bancar. O astfel de „dezbatere” a provocat articolul din Ziarul Financiar, prin care li se aminte bancherilor sa nu uite de scaderea dobanzii la credite.