„Cum sa furi/faci un milion”

“Cum sa furi faci un milion”
Aceasta postare este rezultatul a doua stiri aparute azi intr-un ziar, Romania Libera. In primul rand suntem anuntati despre filmul de maine seara de la Pro Cinema, dar si despre rezultatele financiare ale BCR pe trimestrul II. Citind succesiv ambele stiri nu ai cum sa nu faci cateva corelatii intre ele, chiar sa gasesti puncte commune cu ar fi UN MILION.

Sa incepem cu filmul, si preiau partial din articol:

“Cum sa furi un milion”/ „How to steal a million” (in regia lui William Wyler ) este compus din doua parti: un jaf si o romanta. Cei doi actori sunt carismaticul Peter O’Toole si fabuloasa Audrey Hepburn.
Componenta jafului este exact cum ar trebui sa fie pentru un film din ’66: simpla, dar distractiva, iar pe alocuri ingenioasa, de asa natura incat sa incante spectatorul si sa obtina de la acesta o reactie de „Aaa…”

A doua stire mentionata este:

BCR a facut profit de un milion de euro/zi in trimestrul II
Grupul Banca Comerciala Romana (BCR) a raportat pentru trimestrul al doilea un profit net de 276,5 milioane lei (66 milioane euro), in scadere cu 16,3% fata de trimestrul anterior si cu 26,6% fata de perioada similara din 2008.
Cu alte cuvinte, profitul de 66 milioane de euro, a fost realizat in 66 de zile, adica cate un million in fiecare zi.

Cum revista presei online o fac in timp ce imi beau cafeau de dimineata, fiind inca adormit, incerc sa rezum sub forma unui pamflet ce am retinut:

„Cum sa furi faci un milion”

“Cum sa furi un milion”/ „How to steal a million” (in regia lui William Wyler ) este compus din doua parti: un jaf si o poveste. Cei doi actori sunt carismaticul Andreas TREICHL si fabuloasa Oana PETRESCU.
Componenta jafului este exact, ca in tot sistemul, si cum n-ar trebui sa fie pentru o banca din 2009: simpla, stresanta, iar pe alocuri ingenioasa, de asa natura incat sa incante spectatorul disperse clientul si sa obtina de la acesta o reactie de „Aaa…Vaaai” in momentul in care se elucideaza nuantele contractului – ceva vital pentru orice film de gen bancher care se respecta, si respectul se opreste numai la el. Ceea ce distinge filmul acesta de altele cu teme asemanatoare e problema povestei. Reuseste, in ciuda tendintelor din piata si problemele din trecut, sa fie „simpatic” cu excesele specifice (cum ar fi teatralismul neverosimil) si reuseste sa nu se ia prea tare in serios.

Asta am retinut, insa o sa recitesc articolele su dupa terminarea cafelei, poate lucrurile au o alta perspective. Pana atunci ramane ascest pampflet pre-coffe, confuz din cauza unor date comune, cum ar fi:
-un milion
-filmul din ’66, profit de 66 milioane
-doua verbe ce incep cu aceeasi litera si anand acelasi numar de caractere: a face vs a fura
– structura filmului si a sistemului bancar : jaf si romanta