Asociatia Clientilor Bancilor din Romania

Contracte de credit cu ipoteca pe VIATA NOASTRA 22/02/2009

Dupa cum scriam si la inceputul lunii aici https://acbdr.wordpress.com/2009/02/05/bancherii-vor-banii-nu-ipotecile/ jaful si abuzul continua. Am discutat cu un avocat pe tema abuzurilor bancare, si in afara de problema personala am ajuns si la cea a executarii silite si imi spunea cum procedeaza executorii judecatoresti, nu intru in detalii, dar va spun concluzia. Iti vor vinde ipoteca ta de 100.000 de euro la 35.000 ptr ca asta e piata imobiliara (binenteles ca aceasta este vanduta unui prieten) si alta oferta nu au primit, iar obligatia lui fata de banca este de a recupera banii repede, si apoi incep procedurile de executare catre alte bunuri si venituri. Binenteles ca acel apartament in cateva luni il gasestio din nou la vanzare cu 80.000 euro!
Intrebarea fireasca este de ce a mai fost necesara ipoteca din moment ce toate bunurile si veniturile sunt executabile prin contract?
In loc de raspuns prefer sa o anunt pe mama ca o sa-i vina proprire pe pensie de 33%, adica 160 ron pe luna, asta e vestea rea, ce buna este ca va trai 178 de ani ca sa achite creditul meu de la Volksbank, si eu 150 de ani ca sa semnez inchiderea contului.
Revenind la problema, face-ti un calcul in aceasta situatie cat ne costa un credit de 80.000 euro si atunci sa nu va mai mirati cand cititi de sinucideri din cauza datoriilor la banci. Nu este o solutie cu siguranta acest abandon, eu am ales lupta directa, razboi pe fata, in justitie si nu numai. Prefer sa planga banca-mama decat mama.
Ptr ca am observat interes in cautari pe aceasta tema, „executarea ipotecii”, chiar unii se intrebau daca pot fi dati in urmarire generala restantierii fara ipoteca, am decis sa va redau mai jos acest material ,ce explica exact procedura.

Cine nu plăteşte ratele la creditul ipotecar nu-şi pierde doar casa!

Pierderea locuinţei puse drept garanţie este doar partea ştiută a executării silite, pentru că banca are dreptul să execute şi alte bunuri în condiţiile în care preţul obţinut pe ipotecă nu acoperă creditul neplătit.
Leul în continuă depreciere, creşterea dobânzilor şi, nu în ultimul rând, perspectiva creşterii şomajului aduc în actualitate posibilitatea unei explozii a numărului de executări silite ale garanţiilor bancare. Deşi instituţiile de credit fac totul posibil pentru a evita această situaţie, fiind ele însele păgubite, o creştere se resimte deja şi probabil că va continua şi în 2009. Pentru clientul rău-platnic, intrarea în procedura de executare silită nu înseamnă neapărat doar pierderea locuinţei sau a terenului folosit pe post de garanţie. Conform normelor în vigoare, pot apărea situaţii, mai ales în actualele condiţii, când banca nu îşi recuperează creanţa prin vânzarea ipotecii, fiind îndreptăţită să continue procedura de executare silită cu alte bunuri ale rău-platnicului.

În fapt există trei ipostaze în care se poate afla clientul, după cum ne explică reprezentanţii unei bănci de top din România.
„Dacă suma obţinută prin vânzarea garanţiei (apartamentul, casa sau terenul – n.red.) în cadrul procedurii de executare silită este mai mare decât creanţa băncii pentru care aceasta a demarat acţiunea de executare (adică suma neplătită din credit – n.red.), diferenţa rămasă se va distribui de către executorul judecătoresc/bancar către ceilalţi creditori înscrişi în procedură sau către debitor (omul care n-a plătit – n.red.) prin consemnarea acestei sume la dispoziţia acestuia“, spun specialiştii bancari. Aceasta este situaţia fericită, când preţul de vânzare al garanţiei este mai mare decât suma datorată şi clientul primeşte înapoi diferenţa. Acest caz este însă mai greu de întâlnit, în condiţiile în care preţurile practicate pe piaţa imobiliară scad de la o zi la alta.

A doua situaţie, cea nefericită: „Dacă suma obţinută este mai mică decât creanţa băncii, suma rezultată se va distribui către creditorul deţinător de ipotecă/gaj cu reţinerea prioritară a cheltuielilor de executare silită. În această situaţie, vom avea un creditor garantat, dar care nu este îndestulat 100%. Acesta are dreptul de a continua procedurile de executare silită ca şi creditor negarantat putând să urmărească orice bun aflat în patrimoniul debitorului. În această situaţie, evident că debitorul nu va mai primi nici o sumă din vânzarea bunului adus în garanţie atât timp cât creanţa nu este stinsă (datoria nu este plătită – n.red.).

Cu atât mai mult, acesta va fi urmărit în continuare pentru diferenţă“. Cu alte cuvinte, preţul de vânzare este mai mic decât garanţia valorificată, adică preţul luat pe casă, iar banca trebuie să-şi recupereze diferenţa. O va face prin executarea altor bunuri ale datornicului şi, atenţie, nu prin perceperea unei sume de bani acestuia. Chiar dacă rău-platnicul dispune de o sumă suficientă pentru a acoperi diferenţa dintre creanţă şi preţul de vânzare, banca va trece la executarea altor bunuri ale debitorului conform procedurii. În cazul în care datornicul nu are ce să i se execute ca să se acopere diferenţa, banca îl lasă în pace şi este obligată să-şi asume pierderea.

Mai există o situaţie, când imobilul adus în garanţie şi supus vânzării silite este adjudecat direct de către bancă, în contul creanţei pentru motivul că există riscul ca regulile licitaţiei publice să fie folosite de către participanţi în scopul adjudecării sub preţul de pornire. Aceasta este o situaţie mai rar întâlnită când banca în sine cumpără proprietatea scoasă la vânzare. Creanţa pentru care banca declanşează executarea silită este compusă din principal neachitat (suma împrumutată), dobânda aferentă creditului neachitat calculată până la data declanşării procedurii de executare şi penalităţi de întârziere conform clauzelor contractului de credit, calculate după data scadenţei pentru sumele neachitate.

În aceste condiţii, declanşarea procedurii de executare silită în anul 2009 asupra unui client care a luat un credit în ultimii trei ani înseamnă aproape sigur şi pierderea unei alte proprietăţi, pentru că preţul pe care îl va obţine banca pe ipotecă nu are cum să fie mai mare nici măcar decât principalul, fără a mai adăuga dobânda şi penalizările.

De exemplu, o garsonieră costa la jumătatea anului 2007 aproximativ 60.000 de euro. În cei nici doi care au trecut, clientul nu va fi achitat decât dobânzi, principalul rămânând intact. Cu alte cuvinte, el va avea de plată cel puţin 60.000 de euro în acest moment. Or, o garsonieră nu costă acum mai mult de 40.000 de euro, fapt care va îndreptăţi banca să recupereze diferenţa prin executarea unui alt bun al clientului, fie el imobiliar sau de altă natură.

Pentru exemplificare, ar trebui să mai execute încă o garsonieră pentru a-şi recupera paguba. Clientul nu poate veni cu bani de acasă pentru a acoperi diferenţa, dar va primi o sumă de bani, dacă executarea celei de-a doua proprietăţi conduce la depăşirea sumei datorate.

Explodează restanţele
La finele lui 2008, clienţii băncilor din România acumulau restanţe de aproximativ 719 milioane de euro, potrivit datelor publicate de Banca Naţională a României. Comparativ cu decembrie 2007, suma totală a restanţelor a crescut de peste 2,6 ori, în timp ce ponderea lor în totalul creditării s-a dublat. Pe de altă parte, potrivit unor companii specializate în recuperarea debitelor, numărul de executări silite ale proprietăţilor va creşte, de la circa 3.000, în 2008, la 5.000-6.000, în 2009. (cotidianul)