jump to navigation

Bancile isi trateaza clientii cu opacitate, ignoranta si interes (BM) 21/10/2009

Posted by moderat in abuz, anpc, ARB, asociatia clientilor bancilor din romania, banci, bnr, comisioane, contract, credite, curs valutar, dobanzi, euro, lei, opc.
Tags: , , , , , , ,
3 comments

Toata lumea constata practicile din sistemul bancar romanesc, insa autoritatile noastre sunt inerte iar bancile continua sa-si subjuge clientii.
Educaţia financiară precară din România şi lipsa de transparenţă a băncilor este o combinaţie cât se poate de riscantă, însă un grad ridicat de risc este corelat de cele mai multe ori şi cu un câştig pe măsură. Un studiu elaborat de Banca Mondială arată că relaţia băncilor cu clienţii persoane fizice este una caracterizată de opacitate, ignoranţă şi interes.
Raportul a fost elaborat la cererea guvernului României, fiind unul din nouă studii elaborate în cadrul unui program pilot sponsorizat de Banca Mondială. Programul urmăreşte evaluarea protecţiei consumatorului în serviciile financiare în ţările în dezvoltare şi cele cu venit mediu. Studii similare au fost elaborate în Republica Cehă, Slovacia, Lituania, Croaţia, Rusia, Letonia şi Azerbaidjan.

Opacitatea băncilor dublată de ignoranţa consumatorului
Una dintre cele mai mari probleme pe care le ridică studiul este opacitatea informaţiilor furnizate de bănci cu privire la serviciile oferite. Practicile de dezvăluire a informaţiilor şi de vânzare a produselor financiare în România sunt considerate de-a dreptul defectuase.
Taxele pentru serviciile financiare sunt excesive şi nu sunt prezentate în mod deschis consumatorilor, iar împrumuturile sunt vândute de către brokeri care nu au suficientă răspundere în tranzacţie.
Legea de creditare a consumatorului precizează că înainte de semnarea unui contract, creditorul are obligaţia de a prezenta contractul pe care îl oferă, cel mai adecvat tip de credit şi valoarea totală a acestuia, luând în consideraţie statutul financiar al consumatorului, avantajele şi dezavantajele produsului sugerat, precum şi scopul creditului.
De cele mai multe ori însă, băncile nu au personal pregătit să lucreze cu clienţii individual. De asemenea, angajaţii băncii nu au suficientă experienţă sau pregătire pentru a furniza informaţiile adecvate consumatorilor.
Pe de altă parte, nici clienţii nu par interesaţi de a evalua toate opţiunile existente înainte de a contracta un credit. Rareori cer informaţii suplimentare sau alte opţiuni, ci vor doar să li se dea creditul aprobat.

Educaţie financiară în şcoli
Astfel se face că peste 50 la sută din împrumuturile casnice sunt în valută, mai ales în euro şi în franci eleveţieni, cel mai recent în yeni japonezi. Cei care se împrumută de cele mai multe ori nu sunt conştienţi de riscurile pe care şi le asumă şi de faptul că un împrumut în valută poate deveni foarte greu de achitat în condiţiile deprecierii monedei naţionale.
Parlamentul European a propus câteva măsuri menite să îmbunătăţească nivelul de educaţie financiară a consumatorilor, printre care elaborarea unui program comun statelor membre. La sugestia PE, CE ar putea recomanda statelor membre să includă cursuri de educaţie financiară în programa şcolară naţională.
Studiul sugerează de asemenea ca programul de educaţie financiară să includă strategii elaborate special pentru nevoile educaţionale ale diverselor grupe de consumatori, cum ar fi elevi, studenţi, adulţi, categorii defavorizate şi pensionari.

Documente stufoase
Înainte de deschiderea unui cont sau acordarea unui împrumut, băncile ar trebui să pună la dispoziţia consumatorului un document scris concis, pe înţelesul tutror, cu informaţiile de bază pentru fiecare dintre produsele sale, însă acest lucru nu se întâmplă. Informaţiile leagte de produsele oferite sunt foarte greu de găsit ţi sunt şi mai greu de comparat cu alte oferte.
Standardizarea formatului contractelor pentru produse obişnuite este foarte importantă pentru a permite consumatorilor să compare produse de la diverşi furnizori. Asociaţia Română a Băncilor (ARB) a iniţiat o încercare de standardizare a documentelor cu cinci ani în urmă, însă proiectul a fost abandonat. BM declară că ar trebui să i se ceară ARB să redeschidă proiectul şi să-l ducă la bun sfârşit.
Băncile îşi fac singure legea când vine vorba de colectarea datoriilor
Legislaţia bancară are prea puţin de spus în ceea ce priveşte protecţia consumatorului împotriva practicilor abuzive de colectare a datoriilor. Tipul de datorie care poate fi colectată, persoana care poate colecta datoriile, precum şi felul în care aceste datorii vor fi colectate ar trebui indicate clientului în momentul semnării unui contract.
Unul dintre cele mai slabe puncte în relaţia băncilor cu consumatorii este invizibilitatea procedurii interne de procesare a plângerilor. Deşi fiecare bancă are o astfel de procedură internă, aceasta nu este publică. Evaluatori BNR se uită pe aceste plângeri ocazional, însă singura opţiune pentru clienţii băncilor este de a-şi depune plângerile la ANPC şi să aştepte o rezolvare.

Departament de servicii financiare la ANPC
Banca Mondială sugerează ca Asociaţia Naţională pentru Protecţia Consumatorului ar trebui să înfiinţeze un departament dedicat în exclusivitate serviciilor fianciare. Studiul adaugă că personalul acestui departament ar trebui să fie bine remunerat şi să aibă experienţă profesională sau pregătire academică financiară.
Practicile abuzive legate de creditare şi vânzarea de produse de investiţii ar trebui să fie interzise în mod explicit prin lege. O agenţie guvernamentală ar trebui să supravegheze publicitatea emisă de instituţii financiare, asigurându-se că informaţiile furnizate de acestea în anunţuri deţin informaţii corecte şi complete.

Credite cât încape
În ultimii ani gradul de utilizare a serviciilor financiare de către consumatori a crescut dramatic în România. Împrumuturile bancare către gospodării au crescut în ultima decadă de la mai nimic la 20 la sută din PIB în 2008, ceea ce corespunde unei creşteri de aproximativ 100 la sută pe an în cinci ani. Această creştere a împrumuturilor către gospodării este cea mai rapidă din Europa.
Această evoluţie ridică întrebarea dacă românul de rând poate să monitorizeze în mod eficient nivelul de risc pe care şi-l asumă.

Banca Mondială sugerează că România ar trebui să ia în consideraţie elaborarea unui program care să consolideze protecţia financiară a consumatorului printr-o serie de măsuri precum:
• îmbunătăţirea cunoştinţelor consumatorilor privind drepturile şi responsabilităţile pe care le au în serviciile financiare
• creşterea transparenţei produselor financiare
• îmbunătăţirea mecanismelor de rezolvare a disputelor
• consolidarea educaţiei financiare a consumatorilor
• elaborarea de sondaje pentru a evalua gradul de cunoştinţe financiare ale consumatorilor

Anunțuri

Mesaj de la un cititor. Oare e o stare de spirit izolata? 04/08/2009

Posted by moderat in Punct de vedere.
Tags: , , ,
5 comments

Citez:
„Trec peste orice introducere si incep prin a va adresa o intrebare:

Scimbari semnificative ale pietei financiare sunt numai cele in sus?

Scade dobanda cheie, scade EURIBOR, scade ROBOR, scade LIBOR, scad constant procentele de RMO, scad dobanzile la depozite, scade coeficientul de risc de tara, asta odata, iar apoi bancherii anunta diminuarea costurilor prin scaderea chiriilor, salariilor, eficientizarea consumurilor etc, insa ce se intampla cu dobanzile la creditele in sold, de ce nu scad si ele?
De ce se amana (pentru mine oricum nu mai conteaza daca este o amanare sau chiar nu o sa scada niciodata, am pierdut totul neavand venituri in 2009) decizia de a cobori aceste dobanzi, ce au suferit cresteri semnificative la cel mai mic semn de crestere a costurilor iar cand procesul a devenit reversibil bancherii uita sa ia decizii similare, tocmai pentru a se intrece in profituri la semestru (diminuarea profitului fata de anul trecut fiind din esecul lor de a mai devaloriza leul in aceasta perioada), iar in conditiile in care creditarea neguvernamentala a fost aproape blocata este elocvent ca mare parte a profitului a fost realizat pe spatele clientilor care inca isi mai achita ratele la banca (cei ca mine le provoaca provizioane, deci costuri), insa nu se stie pentru cat timp o mai pot face si ei, sau chiar daca vor putea sa plateasca ratele, o sa o mai faca oare in conditiile in care sunt constienti ca platesc costurile altora (cea ce este illegal, avand un contract nominal) dar nu numai, platesc orice isi doresc bancherii. Nu vreau ca sa considerati sau sa judecati mesajul meu ca fiind al unui rauplatnic, ci al unuia care a incercat sa acopere cresterea ratelor prin a muncii la 2 joburi si pana la urma a ramas fara niciunul, dar si fara casa si alte bunuri.

Oare exista vreo forma de a forta bancherii nesatui de a-si arunca privirea si catre clienti. Oare exista in tara asta vreo institutie ce supravegheaza sistemul finaciar sau sunt aparati clientii acestuia de practicile incorecte la care sunt supusi. Unde este MEDIATORUL BANCAR ce trebuia sa apara de un an (poate aveam o sansa si eu), de ce nu functioneaza, si cine plateste neducerea la indeplinire a acestei institutii, eu sunt executat silit pentru ca de 6 luni sunt somer si nu am avut cu ce sa mai achit ratele si nici perspective n-am, insa ei nu fac nimic ptr noi; noi avem numai obligatii, cand vine vorba de drepturi avem unul singur, DREPTUL DE A FI SCLAV, intr-o tara europeana.

Eu zic ca a sosit momentul sa zicem STOP, nu fiecare in parte, ci in cor, toti uniti.”

PS. Acest text este trimis de la un vizitator al blogului pe mail, si am considerat ca reprezinta o stare de spirit comuna si altora, si am decis sa-l public.

De ce-ti e frica nu scapi! Chiar daca te numesti bancher. 29/07/2009

Posted by moderat in banci, credite, dobanzi, Punct de vedere.
Tags: , , , , , , ,
2 comments

Conform unui studiu efectuat recent bancherilor nostrii se tem de Riscul de Credit. Motivatia acestei temeri din punctul lor de vedere este legata de capacitatea persoanelor juridice şi fizice de a-şi rambursa creditele in situatia in care “companiile se confruntă cu dificultăţi din cauza scăderii vânzărilor, a datoriilor către alte firme şi a marjelor mai mari de credit, iar persoanele fizice sunt afectate de stagnarea sau scăderea salariilor, anularea bonusurilor şi de creşterea preţurilor” (un bancher)
Argumentele sunt valabile, nimic de zis, dar sunt incomplete. Bancherii uita sa mentioneze si propriul aport la aceasta situatie (cresterea riscului de credit) direct si indirect. Spun indirect stiind ca actuala criza economica isi are radacinile in politicile financiare ale bancilor la nivel international si direct prin practicile locale ale acestora, marirea dobanzilor la cote exagerate argumentate doar prin setea de profit.
Au estimat gresit ca romanul o sa faca pe dracu’n patru si o sa le umfle lor buzunarul. Caracterul romanului este de a-si achita obligatiile insa daca tu il tratezi cu sictir atunci o sa descoperi si cea de a doua fata a lui, si suporti consecintele. Ia incearca tu, bancherule, sa bagi mana in buzunarul corect, adica al tau nu al clientului, si poate o sa ai costuri mai mici cu provizioanele (stim ca te milogesti si pe la BNR pentru diminuarea lor, dar uita)
Daca nu, conform celor mai recente date (de azi) de la BNR, lunar peste 31.000 de clienti ai bancilor nu-si mai achita ratele (nu mai pot), iar daca in acest moment acest lucru injumatateste profitul bancilor, spre finele anului iti va trege scaunul de bancher de sub tine, si o sa ingrosi numarul de taximetristi, fosti bancheri.
La aceasta data numărul românilor cu restanţe mai mari de 30 de zile este aproape 650 de mii de personae, insa e posibil ca la finele anului acestia sa bata spre milion, si pe fondul blocajului in creditare, creditele neperformante sa sara de 5%. Si atunci sa vedem daca o sa va mai permiteti sa tratati clientii ca si corpuri purtatoare de obligatii, nu si de drepturi. Si daca acum reusiti cu chiu, cu vai sa vindeti, in propriul grup financiar, pachete de credite neperformante la 10% din valoare, prin decembrie nici macar 3% nu o sa mai luati.

Conform studiului amintit mai sus ordinea temerilor bancherilor este urmatoarea:

1. Riscul de credit
2. Tendinţele macroeconomice
3. Riscul valutar
4. Lichiditatea
5. Riscul de dobândă
6. Riscul de piaţă
7. Riscul reputaţional
8. Riscul operaţional
9. Back/front office
10. Tehnici de vânzare

Cred ca daca am intreba pe cei din conducerea bancilor-mama despre potentialul risc din Romania ar mai adauga riscul de management, poate chiar primul, tinand cont de capacitatile si modului de actiune si previzionare al bancherilor nostrii.

Insolventa pentru persoanele fizice – de ce nu o vor bancherii? 27/05/2009

Posted by moderat in ARB, asociatia clientilor bancilor din romania, banci, bnr, credite.
Tags: , , , , , , , , ,
2 comments

La inceputul anului dezbaterea pe oportunitatea aparitiei unei asemenea legi parea a prinde radacini. In ziare, bloguri, tv, peste tot erau pareri pro despre legea declararii insolventei persoanelor fizice, lege care exista mai peste tot in UE, nu mai vorbim de USA.
Ei bine isi face aparitia in scena ARB-ul, depistand un potential risc de a le ingreuna activitatea de a stoarce ultimul kg de cartofi din camara clientilor ce nu-si mai pot platii creditele, si de atunci totul a fost blocat. Normal, ARB-ul fiind o asociatie de lobby ( nu stiu cum se traduce in romana, am incercat o traducere online si rezultatul a fost “cartel”, nu stiu daca e corect si asa ca am scris termenul in engleza) a mai pus o proptea in blocarea creditarii pana la primirea de “garantii” ca nu o sa apara o asemenea lege, si procedeul de blocare a unei asemenea initiative a reusit.

Odata cu declararea “executarii silite executorie” din contractele de credit a mai aparut o problema in contul bancherilor dar a si reaprins discutiile despre insolventa cea ce din nou deranjeaza asociatia bancherilor. Prin urmare au inceput din nou intalniri strategice, ieri intre BNR-ARB, ARB-Guvern, BNR-Min. Finantelor, azi au fost chemati la BNR ceva Senatori la discutii, si lucrurile se amplifica.

In speranta ca bancherii nu vor reusi sa blocheze inca odata aceasta lege absolut necesara, redau mai jos opinii recente exprimate pe The Money Chanel:

Legea falimentului persoanelor fizice se impune cu necesitate, mai ales în condiţiile actualei crize economice, a declarat vicepreşedintele Uniunii Practicienilor în Insolvenţă, Gheorghe Piperea. Ministerul Justiţiei nu respinge o astfel de iniţiativă, dar consideră că nu trebuie luată sub impulsul momentului, ci pe baza unei dezbateri publice.
„Vom avea, până la sfârşitul anului, 800 de mii de debitori care sunt în Biroul de credite. Cu cât se va reduce în acel moment clientela băncilor? Este un mare dezavantaj de a nu avea această lege şi de aceea este ciudată poziţia Asociaţiei Române a Băncilor pentru că se menţine confuză asupra acestei chestiuni”, a declarat la Business Box, Gheorghe Piperea, vicepreşedintele Uniunii Practicienilor în Insolvenţă.
Gheorghe Piperea spune că vor fi două tipuri de falimente, frauduloase şi scuzabile. Persoanele fizice care ar intra în faliment scuzabil ar beneficia de reeşalonarea plăţilor, de administrarea veniturilor familiei de către un administrator judiciar, iar după expirarea acestei perioade ar avea dreptul să solicite noi credite. Inexistenţa unei astfel de legi face, însă, discriminare între cetăţenii români şi cetăţenii europeni nerezidenţi în România, dar care au credite în ţara noastră.
„Pentru persoanele care sunt din UE şi nu sunt rezidente în România, da, întradevăr, dumnealor se bucură de legea din ţara din care provin, dar nu este un vid legislativ, pentru că avem o procedură de executare silită cu privire la acele persoane juridice”, a spus Alina Bica, secretar de stat de la Ministerul Justiţiei.

Jurnal de front (I) 22/05/2009

Posted by moderat in abuz, anpc, ARB, asociatia clientilor bancilor din romania, banci, bnr, contract, credite, dobanzi, opc.
Tags: , , , , , , , , , , , , ,
3 comments

Doresc sa-mi exprim anumite puncte de vedere asupra unor evenimente in plina desfasurare sub acest nume: Jurnal de Front. Si spun „front” pentru ca in urma cu un an am inceput RAZBOIUL cu o banca iar din februarie 2009 prin acest blog cu toate acele banci ce nu inteleg sa respecte drepturile clientilor.

Toata lumea interesata de acest domeniu stie deja ca Ghetea, presedintele CEC, a fost reales ieri in adunarea generala a ARB pentru un nou mandat de presedinte al ARB, el fiind singurul candidat la aceasta functie. De asemenea, din postarile anterioare este cunoscuta optiunea mea pentru Ghetea – Presedinte ARB, dezacord total.

Ulterior alegerii, a urmat o conferinta de presa de unde am retinut cateva idei asupra carora doresc sa ma exprim:
A.) un document de 20 de pagini trimis catre ANPC referitor la modul de aplicare al OUG 174/2008
B.) mediatorul bancar
C.) executarea silita executorie prin contractul de credit.

A.). Modul de aplicare si respectare al OUG 174/2008, intrata in vigoare din decembrie anul trecut, ordonanta ce in acest moment se afla in dezbaterea Comisiei de industrii si servicii din Camera Deputatilor (camera decizionala) din 16.02.2009 si inca nu a primit un Raport pentru a intra in dezbaterea in plen. Termenul de finalizare era 16 martie 2009, daca mai conteaza acest lucru, ieri intelegand de ce intarzie. Din declaratiile lui Ghetea referitoare la trimiterea acelui document de 20 de pagini referitor la aceasta lege, cumulat cu ultima decizie a Comisiei de industrii, de reluare a dezbaterii pe articole a Ordonantei se deduce clar ca se doreste a o modifica dupa cum vor bancherii inainte de a ajunge lege.
Si acest lucru o sa se intample dat fiind puterea lor de convingere (a se citi sabotaj) dar sa ne reamintim si de declaratia Presedintelui Basescu in urma unei intalniri cu ARB cand a afirmat ca “o sa am grija la promulgarea unor anumite legi” .
Spre nenorocirea milioanelor de clienti personae fizice, aceasta Ordonanta ce a fost privita ca un pas inainte in protectia lor in momentul in care o sa ajunga lege o sa fie o mare dezamagire, o noua bariera in fata sclavilor sistemului bancar, numiti in contract CLIENT.

B.) Mediator bancar. Infiintarea acestei institutii a demarat in martie 2008 cu mare fast ca solutie de a rezolva reclamatiile clientilor din ce in ce mai dese ( detalii ) si eram asigurati ca pana in toamna lui 2008 o sa fie functionala sub coordonarea ARB-ului.
Adica lupul se preocupa de pregatirea cainilor ce urmeaza sa pazeasca oile ! Si pentru ca paznicii (cainii) sa fie impartiali, o sa fie platiti de lup (ARB)!

Cu toate ca eram tentat sa atrag atentia ca de mai bine de un an aceasta institutie nu a aparut, si ca probabil o sa apara prin 2010 moment in care majoritatea clientilor cu probleme au situatia rezolvata ( scadenta anticipate), acum consider ca este chiar foarte bine ca acest proiect nu a fost pus in practica, din simplu motiv ca nu poate fi o institutie impartiala atata timp cat este sustinuta financiar de o organizatie de lobby a bancherilor. Prin urmare MEDIATORUL BANCAR nu o sa fie decat o umbrela pentru practicile abuzive ale bancilor, si niciodata nu o sa-si indeplineasca scopul propus initial. Acela de a putea rezolva reclamatii privind toate produsele si serviciile oferite de institutiile de credit. In plus prin aparitia acestuia este posibil ca recentele atributiuni transferate de la BNR catre ANPC sa fie transferate catre Mediatorul Bancar, deci implicit rezolvarea reclamatiilor o sa fie facuta de o parte a conflictului, nu de una oarecum independenta cum este in acest moment ANPC. Consider ca ar trebui sa luam atitudine in fata acestei capcane, care in mod ciudat este o prioritate a ARB-ului tocmai cand au inceput sa intre pe rol sute de procese dintre banci si ANPC.

C.). Executarea silita executorie. Pentru ce-i ce nu cunosc, in conformitate cu Decizia Curtii Constitutionale nr 458/31.03.2009, vezi aici , pusa in practica prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 42 din 6 mai 2009 pentru modificarea Codului de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 324 din 15 mai 2009. executarea silita executorie asa cum este ea prevazuta in contractele de credit nu mai este legala, deci nu mai poate fi pus in practica decat in urma unui process in instanta, in care sa fie declarata ca fiind justificata procedura.
Binenteles ca ARB-ul se simte nedreptatit ca nu mai pot lua ei decizii in acest sens, si cum nu era bine ca in public ei sa critice o decizie a Curtii Constitutionale, au invocat cresterea costurilor de recuperare a debitelor fiind nevoiti sa fie prezenti in procese in toata tara nu numai in Bucuresti cum impuneau ei pana acum. Ma intreb de ce nu-i intreseaza cat il costa pe un client din Satu Mare sa se prezinte la un process cu banca in Bucuresti, retoric pentru ca pe ei nu-i intereseaza decat profitul bancii si doare la basca de clienti. Binenteles ca o prioritate a ARB-ului este reintroducerea in noul Cod Procedura Civila a unui articol prin care o sa se revina asupra acestei decizii, anuntand ca deja fac lobby in Parlament in acest sens.

Una peste alta, lucrurile merg din rau in mai rau pentru clientii bancilor cu contracte pline de clause abusive, contracte pretiparite si asupra carora nu poti intervene sub nicio forma. Personal sunt pesimist ca cineva o sa poata oprii aceasta caracatita bancara si nu pot decat sa-i dau dreptate lui J. Stiglitz:

“Bancile au exploatat fara scrupule oamenii fara cultura financiara”
si sa-mi permit sa spun ca acest lucru o sa continue, in Romania chiar cu sprijinul legislativului.

Executarile silite: NECONSTITUTIONALE 18/05/2009

Posted by moderat in anpc, ARB, asociatia clientilor bancilor din romania, banci, contract, credite.
Tags: , , , , , ,
2 comments

Codul de procedura civila, modificat prin ordonanta de urgenta a guvernului
Procedurile suplimentare introduse recent in legislatie vor intarzia executarile silite cu pana la cinci luni, din cauza aglomerarii instantelor. Vor fi afectati cetatenii si firmele care dispun de o hotarare definitiva, dar si Fiscul.

Legislatia privind executarile silite a fost schimbata printr-o ordonanta de urgenta de saptamana trecuta, ca urmare a unei decizii a Curtii Constitutionale, prin care este diminuat rolul executorului judecatoresc si prin care se stabileste ca acesta intra sub un control mai strict al instantei de judecata.
Curtea Constitutionala a declarat neconstitutionale modificarile aduse in 2006 Codului de Procedura Civila cu referire la procedurile de executare silita. Prin pronuntarea data pe 31 martie, publicata in Monitorul Oficial pe 17 aprilie, Curtea da cale libera introducerii unor noi proceduri, prin exercitarea controlului judecatoresc pentru inceperea executarii silite.
Decizia Curtii a fost luata ca urmare a exceptiei de Neconstitutionalitate ridicate de SC Thyssenkrupp Bilstein Compa – SA Sibiu, intr-un dosar de executare silita, in care creditor era SC Metalexportimport SA. Firmele debitoare au contestat dispozitiile art. I, pct. 13, din Legea nr. 459/2006 pentru modificarea si completarea Codului de Procedura Civila. Avocatii lui Thyssenkrupp au aratat ca modificarea din 2006 a eliminat dispozitiile legale care supuneau controlului de legalitate al instantelor de judecata inceperea executarii, astfel ca executorul judecatoresc este liber sa aprecieze in privinta legalitatii cererii creditorului intocmai ca o instanta de judecata, ceea ce ar fi neconstitutional. Astfel, desi executarea silita reprezinta o faza a procesului civil, prin inlaturarea interventiei instantei in controlul de legalitate al inceperii procedurii executionale, i s-a acordat acesteia un caracter administrativ, ce incalca principiul separatiei puterilor in stat.
Curtea a invocat faptul ca garantiile unui proces echitabil trebuie avute in vedere si in faza judecatii si in faza executarii silite, mai ales ca in acelasi sens s-a pronuntat si CEDO in cateva sentinte impotriva Romaniei.
„Prin inlaturarea controlului judecatoresc asupra inceperii executarii silite, s-a conferit executorului judecatoresc competenta de a decide cu privire la legalitatea si temeinicia cererii de executare silita, activitate ce constituia atributul instantei de judecata”, se arata in motivarea Curtii. Aceasta a observat ca art. 3.731 din Codul de Procedura Civila, in redactarea de dupa 2006, determina lipsa unui control real si eficient al instantei asupra executarii silite, ceea ce are ca efect prelungirea duratei executarii silite, prin litigii ulterioare nascute din contestarea actelor de executare.
Anterior deciziei Curtii, Avocatul Poporului a considerat exceptia de neconstitutionalitate drept neintemeiata, iar Guvernul si Parlamentul nu s-au pronuntat., conform http://www.financiarul.com

Caz pornit de la Sibiu

Avocata Ana Diculescu-Sova, care reprezinta Thyssenkrupp, spune ca aceasta decizie a Curtii acorda garantii si debitorului si creditorului, pentru a se evita abuzurile sau sicanarile. „Cu siguranta nu blocheaza executarile silite, le pune sub controlul judecatorului. Asa se faceau executarile silite inainte de 2006. Pentru debitor si creditor nu se schimba nimic”, spune Ana Diculescu-Sova. Aceasta a dat ca exemplu de abuz din partea executorilor blocarea conturilor si sechestrul pe actiunile unei societati, actiuni care puteau duce la disparitia acelei societati. Interesul executorului este finalizarea cat mai rapida a procedurilor, pentru a-si incasa comisionul, nu soarta societatii pe care o executa.
Astfel, prin aprecierea gresita de catre executorul judecatoresc a indeplinirii sau nu a conditiilor necesare punerii in executare, patrimoniul creditorului sau al debitorului poate fi afectat in sensul micsorarii nejustificate sau al imposibilitatii de reintregire, ceea ce incalca dreptul de proprietate privata.
In urma unei hotarari judecatoresti de la sfarsitul anilor ’90, Metalexportimport a inceput executarea companiei Thyssenkrupp, poprind actiuni ale subsidiarei din Sibiu. Procesele initiate pentru contestarea acestei actiuni au dus la formularea acestei exceptii de neconstitutionalitate la Tribunalul din Sibiu. Pe fond, Metalexportimport incearca recuperarea banilor pentru marfa livrata companiei germane in 1981. Datoria este estimata la 40-60 de milioane de dolari. Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis, la inceputul acestui an, ca Thyssenkrupp nu datoreaza niciun ban societatii romanesti. „Daca pentru Romania nu e important ce s-a intamplat cu opt vapoare de marfa plecate din tara, noi ne vom adresa instantelor internationale”, spune Aleksandar Sekulovski, presedintele Consiliului de Administratie al Metalexportimport. In ultimii ani, Metalexportimport a fost executata de cel putin 50 de executori, a declarat Sekulovski. In 2007, cand a obtinut hotararea definitiva de executare silita a societatii din Sibiu, procedura a fost blocata prin ridicarea exceptiei de neconstitutionalitate, care a primit solutie dupa doi ani.

Se pierd inca cinci luni

Avocatul Gheorghe Piperea, Managing Partner al casei de avocatura Piperea si Asociatii, spune ca modificarile impuse de Curtea Constitutionala nu fac decat sa intarzie foarte mult procedurile, fara sa acorde garantii reale partilor. Gheorghe Piperea estimeaza perioada necesara obtinerii formulei executorii de la judecator la cinci luni, „din cauza numarului imens de dosare care sunt acum pe rolul instantelor”.
Curtea s-a referit la necesitatea punerii in aplicare cu rapiditate a executarii, insa Piperea crede ca tocmai acest argument ar fi trebuit sa fie in favoarea respingerii exceptiei. „Faptul ca se tergiverseaza executarile silite, ca se introduce o formalitate birocratica in plus, ar fi trebuit sa-i convinga pe judecatorii de la Curtea Constitutionala sa respinga exceptia”, a declarat Piperea. Ana Diculescu-Sova spune ca procedura va genera o prelungire intre doua zile si o saptamana, cu conditia ca instantele sa desemneze judecatori care sa se ocupe cu prioritate de incuviintari.
In motivarea sa, Curtea precizeaza ca instanta incuviinteaza executarea silita prin incheiere in camera de consiliu, fara citarea partilor. Incheierea prin care presedintele instantei admite cererea de incuviintare a executarii silite nu este supusa niciunei cai de atac. In schimb, respingerea cererii de incuviintare a executarii silite poate fi atacata cu recurs de catre creditor, in termen de cinci zile de la comunicare. Dupa incuviintarea cererii, instanta va alcatui un dosar privind executarea, la care executorul judecatoresc este obligat sa depuna cate un exemplar al fiecarui act de executare, in termen de 48 de ore de la efectuarea acestuia.
Pe fond, Gheorghe Piperea spune ca argumentatia privind accesul la justitie este „o simpla poveste”, pentru ca nu se face niciun fel de control de legalitate, investirea cu formula executorie fiind o simpla stampila pe care o pune grefierul-sef al instantei. „Un control real de legalitate nu se realizeaza decat in cadrul contestatiei la executare, care este cu totul altceva si care n-a fost niciodata eliminat”, spune Piperea.
Pe timpul celor cinci luni cat se va astepta titlul executoriu, creste frustrarea creditorului, care oricum a asteptat cativa ani o decizie definitiva, iar debitorul este dezavantajat pentru ca i se adauga penalitati si dobanzi., conform aceleasi surse http://www.financiarul.com

O luna de vid legislativ

Victor Ponta, ministrul pentru Relatia cu Parlamentul, a spus ca Guvernul a adoptat modificarea impusa de Curtea Constitutionala in sedinta de guvern de pe 13 mai, prin ordonanta de urgenta. Astfel, intre data publicarii deciziei Curtii si data publicarii OUG in Monitorul Oficial, a trecut o luna, caracterizata de vid legislativ. Ponta a mai declarat ca noul Cod de Procedura Civila va cuprinde si modificarea adusa prin aceasta ordonanta.
Daniel Buda, deputat PDL si membru al Comisiei Juridice din Camera Deputatilor, a afirmat ca au fost trimise semnale de la Curtile de Apel din tara, care nu au mai aprobat executarile silite, din cauza incertitudinii. Romeo Cosma, Managing Partner al societatii de avocatura Cosma si Asociatii, spune ca, timp de o luna, inceperea executarii silite nu a fost reglementata, de o maniera legal obligatorie, ceea ce a dus la incertitudine. Executarile silite pornite anterior datei de 17 aprilie au putut sa fie finalizate fara a fi afectate de decizia Curtii. Majoritatea instantelor nu au inceput proceduri de executare silita, nestiind cum sa se raporteze din punct de vedere legal. In cazurile in care procedura a fost pornita dupa 17 aprilie, exista riscul ca executarea silita sa fie desfiintata.
„Desfasurarea procesului civil, inclusiv a executarii silite, este guvernata de principiul legalitatii. Daca legea este incerta, atunci si executarea silita este incerta”, a descris Cosma situatia de vid legislativ.
Dezastru pentru buget
Cea mai mare problema va fi insa in cazul executarilor pe care trebuie sa le faca administratiile fiscale sau bancile. „Deja se anunta un plan B pentru criza, ca primul n-a dat rezultate, iar impozitul forfetar s-a introdus pentru ca ar fi evaziune fiscala mare. Or, daca Fiscul nu poate sa-i execute nici macar pe aia pe care i-a prins, timp de cinci luni minimum, ganditi-va ce tip de executie bugetara vom avea anul acesta”, spune Gheorghe Piperea.
„Odata ce ai un titlu executoriu, fie ca este o hotarare judecatoreasca, fie ca este un titlu executoriu contractual, inseamna ca trebuie sa-l lasi pe el sa faca executare si sa-si asume intreaga responsabilitate a acestei executari. Au fost abuzuri, dar abuzurile sunt exceptii. Situatiile de exceptie ar trebui corectate prin mijloacele legale – daca e abuz, il bagi in puscarie pe executorul judecatoresc respectiv. Prin modificarea legii, faci viata grea tuturor celor care participa la procedurile de executare silita, pentru ca unul sau doi au gresit, au abuzat”, a mai spus Piperea, dupa cum scrie Financiarul pe http://www.financiarul.com.

Contracte de credit cu ipoteca pe VIATA NOASTRA 22/02/2009

Posted by moderat in anpc, banci, bnr, comisioane, credite, dobanzi, opc, volksbank.
Tags: , , , , , , , , , ,
19 comments

Dupa cum scriam si la inceputul lunii aici https://acbdr.wordpress.com/2009/02/05/bancherii-vor-banii-nu-ipotecile/ jaful si abuzul continua. Am discutat cu un avocat pe tema abuzurilor bancare, si in afara de problema personala am ajuns si la cea a executarii silite si imi spunea cum procedeaza executorii judecatoresti, nu intru in detalii, dar va spun concluzia. Iti vor vinde ipoteca ta de 100.000 de euro la 35.000 ptr ca asta e piata imobiliara (binenteles ca aceasta este vanduta unui prieten) si alta oferta nu au primit, iar obligatia lui fata de banca este de a recupera banii repede, si apoi incep procedurile de executare catre alte bunuri si venituri. Binenteles ca acel apartament in cateva luni il gasestio din nou la vanzare cu 80.000 euro!
Intrebarea fireasca este de ce a mai fost necesara ipoteca din moment ce toate bunurile si veniturile sunt executabile prin contract?
In loc de raspuns prefer sa o anunt pe mama ca o sa-i vina proprire pe pensie de 33%, adica 160 ron pe luna, asta e vestea rea, ce buna este ca va trai 178 de ani ca sa achite creditul meu de la Volksbank, si eu 150 de ani ca sa semnez inchiderea contului.
Revenind la problema, face-ti un calcul in aceasta situatie cat ne costa un credit de 80.000 euro si atunci sa nu va mai mirati cand cititi de sinucideri din cauza datoriilor la banci. Nu este o solutie cu siguranta acest abandon, eu am ales lupta directa, razboi pe fata, in justitie si nu numai. Prefer sa planga banca-mama decat mama.
Ptr ca am observat interes in cautari pe aceasta tema, „executarea ipotecii”, chiar unii se intrebau daca pot fi dati in urmarire generala restantierii fara ipoteca, am decis sa va redau mai jos acest material ,ce explica exact procedura.

Cine nu plăteşte ratele la creditul ipotecar nu-şi pierde doar casa!

Pierderea locuinţei puse drept garanţie este doar partea ştiută a executării silite, pentru că banca are dreptul să execute şi alte bunuri în condiţiile în care preţul obţinut pe ipotecă nu acoperă creditul neplătit.
Leul în continuă depreciere, creşterea dobânzilor şi, nu în ultimul rând, perspectiva creşterii şomajului aduc în actualitate posibilitatea unei explozii a numărului de executări silite ale garanţiilor bancare. Deşi instituţiile de credit fac totul posibil pentru a evita această situaţie, fiind ele însele păgubite, o creştere se resimte deja şi probabil că va continua şi în 2009. Pentru clientul rău-platnic, intrarea în procedura de executare silită nu înseamnă neapărat doar pierderea locuinţei sau a terenului folosit pe post de garanţie. Conform normelor în vigoare, pot apărea situaţii, mai ales în actualele condiţii, când banca nu îşi recuperează creanţa prin vânzarea ipotecii, fiind îndreptăţită să continue procedura de executare silită cu alte bunuri ale rău-platnicului.

În fapt există trei ipostaze în care se poate afla clientul, după cum ne explică reprezentanţii unei bănci de top din România.
„Dacă suma obţinută prin vânzarea garanţiei (apartamentul, casa sau terenul – n.red.) în cadrul procedurii de executare silită este mai mare decât creanţa băncii pentru care aceasta a demarat acţiunea de executare (adică suma neplătită din credit – n.red.), diferenţa rămasă se va distribui de către executorul judecătoresc/bancar către ceilalţi creditori înscrişi în procedură sau către debitor (omul care n-a plătit – n.red.) prin consemnarea acestei sume la dispoziţia acestuia“, spun specialiştii bancari. Aceasta este situaţia fericită, când preţul de vânzare al garanţiei este mai mare decât suma datorată şi clientul primeşte înapoi diferenţa. Acest caz este însă mai greu de întâlnit, în condiţiile în care preţurile practicate pe piaţa imobiliară scad de la o zi la alta.

A doua situaţie, cea nefericită: „Dacă suma obţinută este mai mică decât creanţa băncii, suma rezultată se va distribui către creditorul deţinător de ipotecă/gaj cu reţinerea prioritară a cheltuielilor de executare silită. În această situaţie, vom avea un creditor garantat, dar care nu este îndestulat 100%. Acesta are dreptul de a continua procedurile de executare silită ca şi creditor negarantat putând să urmărească orice bun aflat în patrimoniul debitorului. În această situaţie, evident că debitorul nu va mai primi nici o sumă din vânzarea bunului adus în garanţie atât timp cât creanţa nu este stinsă (datoria nu este plătită – n.red.).

Cu atât mai mult, acesta va fi urmărit în continuare pentru diferenţă“. Cu alte cuvinte, preţul de vânzare este mai mic decât garanţia valorificată, adică preţul luat pe casă, iar banca trebuie să-şi recupereze diferenţa. O va face prin executarea altor bunuri ale datornicului şi, atenţie, nu prin perceperea unei sume de bani acestuia. Chiar dacă rău-platnicul dispune de o sumă suficientă pentru a acoperi diferenţa dintre creanţă şi preţul de vânzare, banca va trece la executarea altor bunuri ale debitorului conform procedurii. În cazul în care datornicul nu are ce să i se execute ca să se acopere diferenţa, banca îl lasă în pace şi este obligată să-şi asume pierderea.

Mai există o situaţie, când imobilul adus în garanţie şi supus vânzării silite este adjudecat direct de către bancă, în contul creanţei pentru motivul că există riscul ca regulile licitaţiei publice să fie folosite de către participanţi în scopul adjudecării sub preţul de pornire. Aceasta este o situaţie mai rar întâlnită când banca în sine cumpără proprietatea scoasă la vânzare. Creanţa pentru care banca declanşează executarea silită este compusă din principal neachitat (suma împrumutată), dobânda aferentă creditului neachitat calculată până la data declanşării procedurii de executare şi penalităţi de întârziere conform clauzelor contractului de credit, calculate după data scadenţei pentru sumele neachitate.

În aceste condiţii, declanşarea procedurii de executare silită în anul 2009 asupra unui client care a luat un credit în ultimii trei ani înseamnă aproape sigur şi pierderea unei alte proprietăţi, pentru că preţul pe care îl va obţine banca pe ipotecă nu are cum să fie mai mare nici măcar decât principalul, fără a mai adăuga dobânda şi penalizările.

De exemplu, o garsonieră costa la jumătatea anului 2007 aproximativ 60.000 de euro. În cei nici doi care au trecut, clientul nu va fi achitat decât dobânzi, principalul rămânând intact. Cu alte cuvinte, el va avea de plată cel puţin 60.000 de euro în acest moment. Or, o garsonieră nu costă acum mai mult de 40.000 de euro, fapt care va îndreptăţi banca să recupereze diferenţa prin executarea unui alt bun al clientului, fie el imobiliar sau de altă natură.

Pentru exemplificare, ar trebui să mai execute încă o garsonieră pentru a-şi recupera paguba. Clientul nu poate veni cu bani de acasă pentru a acoperi diferenţa, dar va primi o sumă de bani, dacă executarea celei de-a doua proprietăţi conduce la depăşirea sumei datorate.

Explodează restanţele
La finele lui 2008, clienţii băncilor din România acumulau restanţe de aproximativ 719 milioane de euro, potrivit datelor publicate de Banca Naţională a României. Comparativ cu decembrie 2007, suma totală a restanţelor a crescut de peste 2,6 ori, în timp ce ponderea lor în totalul creditării s-a dublat. Pe de altă parte, potrivit unor companii specializate în recuperarea debitelor, numărul de executări silite ale proprietăţilor va creşte, de la circa 3.000, în 2008, la 5.000-6.000, în 2009. (cotidianul)